Cufundată în fotoliul moale de piele al sălii de cinema,
așteptam entuziasmată premiera celui de-al doilea film Sex and
the City. Fiind un mare fan al fetelor și al conceptului, nu am
luat în seamă criticile negative aduse înainte de premieră.
Evident, publicul era majoritar feminin, doamne și domnișoare
fashioniste și mai puțin fashioniste, gata să comenteze și să
savureze pățaniile femeilor devenite istorie.
După calupul de reclame printre care am sesizat și alte filme
demne de notat în lista must be seen, aud coloana sonoră care
îmi face pielea de găină: In New York, Concrete jungle where
dreams are made of, There's nothing you can't do,Now you're in
New York, These streets will make you feel brand new, The lights
will inspire you,Let's hear it for New York, New York, New
York.... Deja mă teleportasem în atmosfera casual rich și, după
ce fiecare prietenă își stabilise rolul care i se potrivește,
mi-am luat în primire statutul adjudecat, oferit de personajul
Carrie. O jurnalistă freelancer, obsedată de pantofi și fashion,
căsătorită cu bărbatul pe care l-a vânat atâtea amar de episoade
și prietenă fidelă a altor trei doamne independente și moderne.
Acțiunea filmului nu o să o povestesc pentru că vă invit să
mergeți la film. Contrar impresiei pe care mi-a lăsat-o și a
criticilor dure pe care le-a primit și încă le primește, Sex and
the City este un concept al femeii moderne, este mai mult decât
un film, este relaxarea fiecărei femei în parte, un conglomerat
de stil, modă și atitudine.
Impresia pe care mi-a lăsat-o filmul nu este una extraordinară, pot spune cu mâna pe inimă că serialele erau mult mai reușite, și chiar primul film a fost mai de succes. Continuarea nu a făcut decât să ducă în jos așteptările mari pe care le aveam cu toatele. Dar, contrar gustului amar, am găsit imediat și partea bună a situației. Este un film care mișcă în tine, ca femeie, ambiția, dorin?a de a te afirma, de a spune tot ce ai pe suflet, de a te exprima liber prin intermediul hainelor. Samantha îți arată că vârsta nu este niciodată un impediment în calea fericirii tale, Miranda nu te lasă să fii călcată în picioare în drumul spre o carieră reușită, Charlotte îți demonstrează că nu trebuie să uiți de tine, chiar dacă ai o familie, iar eu, adică Carrie, te învață să fii mereu sinceră, să lupți pentru ce îți dorești și să fii mereu conștientă de ce ai.
Dar toate femeile știu că, pe lângă încurcăturile în care intră
sau situațiile pe care le creează, cele patru protagoniste au
devenit cunoscute și pentru pasiunea pentru modă. Și în Sex and
the City 2 acest lucru a fost vizibil. Numai că de data asta a
fost la un alt nivel. Mult mai jos. Au fost câteva piese care
mi-au plăcut, dar, în general, peisajul vestimentar mi s-a
părut kitschos. A fost vizibil o reclamă la adresa Christian
Dior, Christian Louboutin,Halston, Prada, Alexander Wang and others, și,
de asemenea, publicitate masivă orașului Abu Dhabi, cu alte
cuvinte, Orientului Mijlociu. Deh, eu înțeleg că arabii erau
singurii care ar fi putut acoperi toate cheltuielile hainelor și
accesoriilor bling bling în momentul crizei, dar parcă totul e
prea pe față.
Mi-au plăcut mult ținutele pe care Carrie le
poartă în casă, ținuta de la începutul filmului, cu rochița albă Halston
și pantofii aurii Louboutin (care nu prea sunt de zi), rochia
roz pe un umăr, rochia portocalie cu care se plimbă pe plajă,
rochia verde cu care se încheie filmul și poate doar tricoul
Dior cu fermoarul la vedere (în stil Lanvin). Aah și pantofii
Mirandei, în care apare la început, atunci când se întalnesc
ele, probabil tot Louboutin. Și cam atât. Restul vestimentației
nu poate fi caracterizată decât printr-un singur cuvânt: kitsch.
Păcat/ Mă așteptam la mai mult. Am înțeles că hainele au trebuit
să fie în ton cu tema filmului, dar mi s-a părut prea exagerat.
Prea mult auriu, cercei prea mari, prea mult satin, prea
colorat, prea împopoțonat, prea not Sex and the City.
All in all, rămân un fan al fetelor și cred cu tărie în Carrie a
mea, așa cum și celelalte milioane de Carrie cred în ea, și în
Samantha, și în Miranda, și în Charlotte, și în Patricia Field
(care este responsabilă cu styling-ul din film).
L-am văzut dejade 2 ori la cinema și țin să îl văd la toate cinema-urile la
care rulează. Pentru că mă face să mă simt bine și să îmi văd
viitorul(al meu și al celorlalte trei prietene care cred în
asta). Vă invit să gustați puțin din mixul chic al vieții de
Manhattan.
Postări
