Intalnirile cu Vasas

Ferencz Vasas este un designer mai putin cunoscut, foarte targetat si pe gustul a unui numar restrans de oameni. De fapt, este un creator. Un creator de jurnalisti punctuali, cu frica de plagiat si foarte atenti la ce scriu pe hartie. Daca pana acum nu ti-am captat interesul sa afli mai multe despre acest newcomer si in acelasi timp veteran in ale modei jurnalistice, nu te astepta sa se intample asta pe parcurs. E vorba de rutina, nimic glamour, sclipirea e inlocuita de atmosfera aparent rigida din timpul seminariilor, iar qulelque-chose-ul e dat de comentariile misogine pe care le face. Dar deh, pentru cunoscatori, Vasas e o moda, un trend. Dar un trend pe care nu poti sa il adaptezi dupa propriul gust. Este take it or ... take it!

Un text "Jos palaria"

In fiecare joi, cand limbile ceasului anunta ora 16.00, inevitabilul se intampla. Seminarul cu Ferencz Vasas, profesorul de Genuri Jurnalistice de Agentie. Si cand spun ora 16.00 , asta inseamna nici un minut in plus sau in minus. Mai rau ca un ceas desteptator, tine cont de orice secunda care trece. Asta e prima regula pe care o inveti, fara sa vrei, atunci cand mergi la primul seminar cu el. Daca l-ai vedea pe strada, nu ai zice ca este un profesor aparent temut la Facultatea de Jurnalism si Stiintele Comunicarii. Este un barbat rotofei, cu burta pe masura varstei de 74 de ani, chelie, ochelari si o statura dreapta, de neclintit. Nu ii place moda sau asa sustine in fata studentilor, dar este mereu imbracat fara nici o greseala. Asortat, accesorizat cu o cravata ce aduce acel „je ne sais quoi” tinutei, haine potrivite pentru silueta lui, dar nicidecum haine de batran. Nu ai cum sa ii gasesti cusur. Nici in felul cum se imbraca, nici in felul cum vorbeste, nici in felul in care te corecteaza sau te injura. Este ungur, dar stie limba romana mai bine decat o stie un roman sadea. Este organizat, are dosare, dosarele in care isi aseaza lucrarile, temele, referatele. Nu pierde, nu incurca, nu greseste nimic. Niciodata.

Primul contact l-am avut in anul 1, proaspat ajunsa in capitala, la facultate. Test de cultura generala in primul seminar, interogarea fiecarui student si mistoul aferent fiecarui raspuns timid, de licean. Nu eram obisnuiti cu un limbaj deocheat, cu o atitudine incisiva, cu o gandire deschisa. Veneam de pe bancile liceului.

Desi are o capacitate intelectuala de invidiat, nu ne poate tine minte dupa nume, ci dupa poreclele pe care ni le pune. Din pacate sau din fericire, nu am avut nici o porecla in anul 1, pentru ca am fost internata si am lipsit de la majoritatea orelor, asa ca nu i-am ramas intiparita in minte in nici un fel. Insa acum, in anul 3, nu am mai scapat si mi-a pus rapid eticheta de „Modista”.

Acum, ori am mai crescut si nu mai are aceeasi atitudine fata de noi, ori suntem noi mai relaxati, fiind obisnuiti cu stilul lui, dar parca discutam altfel. Mistourile capata inteles, nu mai par a fi jigniri, radem si noi unii de altii. Parca masca de batran rau, nesuferit, arogant si nepasator a fost inlocuita de o masca de mosulet mistocar, care face glume siropoase si caruia ii place sa aiba de-a face cu tinerii. Dar cu tinerii isteti, nu pampalai.

Intalnirile cu Vasas sunt o experienta care te caleste si te formeaza. In veci nu am sa ma mai pot uita la colegul sau colega sa vad ce a scris, incerc mereu sa acord importanta detaliilor din jurul meu si ma informez atunci cand sunt intrebata lucruri pe care nu le stiu. Efectul Vasas.