In particular ...

Nu mi-au placut niciodata generalizarile. Nici in moda, nici in orice altceva. Nu toti barbatii sunt porci, nu toate femeile inseala, nu toata lumea care se imbraca bine are multi bani, nu toate femeile frumoase sunt proaste si as putea continua lista la nesfarsit. Nici in fashion nu poti generaliza. Desi majoritatea hainelor se gasesc in mai mult de un exemplar, foarte putine modele fiind unicat, asta nu inseamna ca se adreseaza tuturor.

Daca ar fi dupa mine, nu ar trebui sa existe replica "in general". Oamenii sunt extrem de diferiti chiar atunci cand par ca sunt la fel. Nu poti da sfaturi generale atunci cand vine vorba de stil, de haine care se potrivesc, de atitudine. Chiar daca doi oameni sunt identici, fizic vorbind, nu le poti da aceleasi sfaturi stilistice. Pentru ca nu au aceleasi opinii, nu se invart in aceleasi cercuri sociale, nu se simt bine in acelasi tip de haine. De aici se trage si sfatul meu ca trend-urile nu trebuie luate ca atare, nu trebuie urmarite pas cu pas, pentru ca, practic, ele ofera o viziune generala asupra modei actuale. Iar misiunea noastra este sa o particularizam pentru fiecare in parte.

Daca intampinati greutati, nu ezitati sa mai imi trimiteti mail-uri la fashiondictatorship@yahoo.com. Le citesc si raspund negresit! Succes!

Forget the price tag...?

Ascultam melodia "Price tag" a lui Jessie J, care,by the way, canta bestial!, si ma gandeam ce rol important au banii in viata omului. Omoram pentru ei, ii cantam, ii imprumutam, ii dorim, muncim ca nebunii pentru bani, trecem peste prietenie, familie, iubire pentru ei, facem absolut orice atunci cand vine vorba de bani. Se zice ca banii nu aduc fericirea, dar o intretin. Banii nu au nici o legatura cu fericirea adevarata. Fericirea pe care o simti in tine, nu pe tine. Da. Banii cumpara haine, mancare, platesc chirie, facturi, ajuta pe altii. Dar devin pretextul multor neputinte. Exista credinta populara autohtona ca romanii se imbraca prost pentru ca nu au bani. Ceva mai gresit nici ca se putea spune. Nu ai nevoie de bani multi ca sa iti cumperi haine care sa ti se potriveasca. Romanii sunt snobi si inca se refac dupa lipsurile comunismului. Merg pe principiul : daca ai, atunci sa se vada!

Poate cateodata e bine sa ne oprim din lupta asta pentru a obtine cat mai multi bani, pentru ca niciodata nu o sa fie indeajuns, iar viata trece cand nici nu te astepti. In materie de haine, tot timpul principiul "simple is the best" a functionat...a se intelege prin "simple" si ocolirea brand-urilor high-class si alegerea unor variante mai ieftine: second-hand-uri, mini-prix-uri, outlet-uri, targurile vintage si asa mai departe.

Intalnirile cu Vasas

Ferencz Vasas este un designer mai putin cunoscut, foarte targetat si pe gustul a unui numar restrans de oameni. De fapt, este un creator. Un creator de jurnalisti punctuali, cu frica de plagiat si foarte atenti la ce scriu pe hartie. Daca pana acum nu ti-am captat interesul sa afli mai multe despre acest newcomer si in acelasi timp veteran in ale modei jurnalistice, nu te astepta sa se intample asta pe parcurs. E vorba de rutina, nimic glamour, sclipirea e inlocuita de atmosfera aparent rigida din timpul seminariilor, iar qulelque-chose-ul e dat de comentariile misogine pe care le face. Dar deh, pentru cunoscatori, Vasas e o moda, un trend. Dar un trend pe care nu poti sa il adaptezi dupa propriul gust. Este take it or ... take it!

Un text "Jos palaria"

In fiecare joi, cand limbile ceasului anunta ora 16.00, inevitabilul se intampla. Seminarul cu Ferencz Vasas, profesorul de Genuri Jurnalistice de Agentie. Si cand spun ora 16.00 , asta inseamna nici un minut in plus sau in minus. Mai rau ca un ceas desteptator, tine cont de orice secunda care trece. Asta e prima regula pe care o inveti, fara sa vrei, atunci cand mergi la primul seminar cu el. Daca l-ai vedea pe strada, nu ai zice ca este un profesor aparent temut la Facultatea de Jurnalism si Stiintele Comunicarii. Este un barbat rotofei, cu burta pe masura varstei de 74 de ani, chelie, ochelari si o statura dreapta, de neclintit. Nu ii place moda sau asa sustine in fata studentilor, dar este mereu imbracat fara nici o greseala. Asortat, accesorizat cu o cravata ce aduce acel „je ne sais quoi” tinutei, haine potrivite pentru silueta lui, dar nicidecum haine de batran. Nu ai cum sa ii gasesti cusur. Nici in felul cum se imbraca, nici in felul cum vorbeste, nici in felul in care te corecteaza sau te injura. Este ungur, dar stie limba romana mai bine decat o stie un roman sadea. Este organizat, are dosare, dosarele in care isi aseaza lucrarile, temele, referatele. Nu pierde, nu incurca, nu greseste nimic. Niciodata.

Primul contact l-am avut in anul 1, proaspat ajunsa in capitala, la facultate. Test de cultura generala in primul seminar, interogarea fiecarui student si mistoul aferent fiecarui raspuns timid, de licean. Nu eram obisnuiti cu un limbaj deocheat, cu o atitudine incisiva, cu o gandire deschisa. Veneam de pe bancile liceului.

Desi are o capacitate intelectuala de invidiat, nu ne poate tine minte dupa nume, ci dupa poreclele pe care ni le pune. Din pacate sau din fericire, nu am avut nici o porecla in anul 1, pentru ca am fost internata si am lipsit de la majoritatea orelor, asa ca nu i-am ramas intiparita in minte in nici un fel. Insa acum, in anul 3, nu am mai scapat si mi-a pus rapid eticheta de „Modista”.

Acum, ori am mai crescut si nu mai are aceeasi atitudine fata de noi, ori suntem noi mai relaxati, fiind obisnuiti cu stilul lui, dar parca discutam altfel. Mistourile capata inteles, nu mai par a fi jigniri, radem si noi unii de altii. Parca masca de batran rau, nesuferit, arogant si nepasator a fost inlocuita de o masca de mosulet mistocar, care face glume siropoase si caruia ii place sa aiba de-a face cu tinerii. Dar cu tinerii isteti, nu pampalai.

Intalnirile cu Vasas sunt o experienta care te caleste si te formeaza. In veci nu am sa ma mai pot uita la colegul sau colega sa vad ce a scris, incerc mereu sa acord importanta detaliilor din jurul meu si ma informez atunci cand sunt intrebata lucruri pe care nu le stiu. Efectul Vasas.

O noua colaborare H&M...despre cine este vorba?

Dupa colaborari interesante si surprinzatoare intre H&M si Lanvin, Sonia Rykiel sau Jimmy Choo, cei de la H&M au anuntat de cine va fi creata urmatoarea minicolectie : bloggerita de origine suedeza Elin Kling ( http://www.elinkling.net/stylebykling/ ) . Dupa un an in care totul a fost tinut secret si in care s-a muncit pe branci, as putea spune, iata ca H&M include pentru prima data in grupul "guest-designer collaboration" o fashion bloggerita.

Colectia contine 9 piese vestimentare si 2 accesorii, aducand o nota de minimalism, lejeritate si un pic din stilul bohemian. Este o dovada vie a functionarii conceptului "less is more". Rezultatul? Simplitate, detalii minutios aranjate, finisaje cu aspect nefinisat, o colectie puternica, in care silueta si materialele sunt mai importante decat aranjamentul. Echilibrul intre latura dura, masculina si drapajele feminine, blandetea si catifelarea materialelor sunt elemente definitorii atat pentru H&M, cat si pentru Elin Kilng. Watch and enjoy!

The choice has been made!

And the winner is.... Emmanuelle Alt! Noua redactor-sef la Vogue Paris a fost numita Emmanuelle Alt, redactor-sef de moda de 10 ani la Vogue Paris. Xavier Romatet, presedintele Conde Nast France a ales-o in detrimentul Virginiei Mouzart, fashion editor la Le Figaro din 1996, pentru ca "Emmanuelle are capacitatea de a continua sa faca din Vogue Paris un lider mondial, dar si de a ii oferi ceva divers." Ea isi va intra in functie de la 1 Februarie 2011.

Looking forward to seeing her work!

Fashion film...top 3

CHANEL + Saint Tropez + Crazy people = FABULOUS LOVE!






Unisex ScienceFiction sensations + Gareth Pugh SS2011 + insanely marvellous soundtrack + Kristen McMenamy = Great Effect!!!




Acoustic love song + Burberry + Life in Film + Milan = Perfectly British!

Sănătos şi gustos

Am găsit pe un site dedicat femeilor o reţetă de mic-dejun foarte interesantă, gustoasă şi pe care ţin neapărat să o încercăm. Pentru dimineţile în care timpul nu este o problemă şi simţi nevoia de un mic răsfăţ pentru tine şi cineva drag. Sau doar pentru tine.

French Toast

Ai nevoie de:
- 8 felii de pâine integrală
- 4 linguri de cremă de brânză simplă
- 4 linguri de gem de portocale (de preferinţă; dar poţi să foloseşti şi de caise, de exemplu)
- 2 ouă mari şi încă 2 albuşuri
- sucul de la o portocală
- 1 lingură de extract de vanilie (sau un pliculeţ de zahăr vanilat)
- 1 cană şi jumătate de fulgi de porumb
- 1 sau 2 linguri de ulei vegetal
- 1 sau 2 linguri de unt nesărat
- opţional, două linguri de zahăr pudră

Cum se face:
1. Unge patru dintre feliile de pâine cu crema de branză şi celelalte patru cu gem, apoi combină-le pentru a face sandvişuri.
2. Într-un vas, amestecă cu un tel ouăle, albuşurile, sucul de portocala şi vanilia. Zdrobeşte în pungă fulgii de porumb, apoi pune pe o farfurie firimiturile.
3. Trece fiecare sandviş întâi prin amestecul de la pasul anterior, apoi prin cerealele zdrobite.
4. Într-o tigaie, încălzeşte câte o lingură de ulei şi una de unt la foc mediu. Adaugă sandvişurile pe rând şi lasă-le la prăjit până când exteriorul este auriu (cam 3-4 minute; mai adaugă unt şi ulei, după nevoie).
5. Scoate sandvişurile pe o farfurie acoperită cu un şerveţel de hârtie, lasă-le să se răcească şi, opţional, presară zahăr pe deasupra. Poftă bună!

Sursă: www.121.ro

"Stilul meu este mai mult vintage asa..."

Deunăzi, vorbind cu o amică despre una, despre alta, despre haine, despre magazine, mi-a aruncat o bombă: "Ehh fată, eu ştiu de ce ţie nu prea îţi place cum mă îmbrac, stilul meu este mai mult vintage aşa. Nu îmi cumpăr numai haine de firmă, majoritatea le am de prin mall, de prin magazinaşe din astea mici, aşa, care nu prea au legătură cu moda". În secunda 2 mi s-a ridicat părul proaspăt epilat de pe mâini. Aşadar, trebuie să îi mulţumesc nemijlocit donşoarei, (a cărei identitate este irelevantă, sunt sigură că sunt mai multe ca ea) pentru ideea acestei postări.
În primul rând, prima greşeală strecurată este aceea că vintage nu este un stil. Nu există stilul vintage, există doar haine şi accesorii vintage. Există stilul retro, termen care este deseori folosit greşit, fiind înlocuit cu altele de genul : clasic, învechit,bătrânicios şi chiar vintage. Dacă este să ne luăm după definiţia din dicţionar, cuvântul retro îşi încrucişează semnificaţia cu termenii mai sus folosiţi, însă, în mod particular, în materie de modă, înţelesul capătă o valoare mai personalizată. Aşadar, stilul retro se potriveşte celor melancolici, care tânjesc după o perioadă din trecut, care, prin intermediul hainelor şi accesoriilor, vor sa rememoreze anii din urmă. Asta înseamnă retro, de fapt. A alege haine care se încadrează în tendinţele unor ani ce au trecut. Hainele pot fi nou-nouţe, dar modelul poate fi retro. Eh, asta nu se aplică în cazul hainelor vintage. Ele se caracterizează prin vechime. Adică, mai pe româneşte, sunt haine second-hand, dar care pot fi încă purtate. Din această cauză nu poţi spune că ai un stil vintage, pentru că se referă la calitatea şi vechimea hainelor, nu la un anumit mod de asortare, combinare.
În linii generale, englezii numesc hainele fabricate înainte de 1920 antiques, iar pe cele fabricate între anii 1920-1980, vintage. Stilul retro curpinde piesele care aparţin unei anumite perioade trecute, dar fără a fi vechi sau purtate deja.

Sănătos şi gustos

Pentru că am spus că moda nu ţine doar de haine, o adevărată fashionistă trebuie să aibă un stil de viaţă cool, adică sănătos şi activ. Nu doar felul cum te îmbraci contează, ci şi felul în care arăţi pe sub haine. Celulita nu este admisă, aşadar excludem dulciurile, grăsimile, băuturile acidulate, pesimismul,răutatea şi hainele mulate :)) În schimb, aducem în lumina reflectoarelor legumele, fructele, apa plată, mişcarea, energia pozitivă, muzica, distracţia,hainele lejere.
La această micuţă rubrică, "Sănătos şi gustos", voi posta câte o reţetă simplă, pe care să o puteţi face acasă şi care nu îngraşă, dar este demenţial de gustoasă. Puteţi să îmi trimiteţi şi voi câte o reţetă proprie sau împrumutată(chiar vă rog) , iar eu o voi posta cu cea mai mare plăcere. Nu ţineţi doar pentru voi ponturile! Send me to email!
Eu personal sunt înnebunită după paste. Aşa că vă propun o reţetă simplă de Penne cu sos de roşii.
Pentru o singură porţie se folosesc 100 gr penne, 2 roşii, 3-4 căţei de usturoi, o lingură de ulei de măsline, cimbru, oregano, piper alb,negru,roşu,sare.
Penne-le se fierb intocmai cum scrie pe ambalaj, în apă clocotită cca 8-10 min. Într-o tigaie se pune lingura de ulei de măsline, în care se va căli usturoiul tăiat mărunt. În momentul în care usturoiul capătă o nuanţă de caramel, se adaugă roşiile, care au fost decojite şi tăiate în prealabil. Peste acestea se adaugă condimentele. În funcţie de cât de fărâmiţate doriţi să fie roşiile, sosul se lasă mai mult sau mai puţin pe foc. Mie îmi place să îl las până ce roşiile devin aproape o pastă, dar încă li se mai simte componenţa. Altora le place să simtă roşia întreagă, aşa că lasă sosul mai puţin pe foc. Penne-le şi sosul se pun într-o farfurie şi se servesc pe îndelete.
O reţetă simplă, deloc costisitoare, dar foarte gustoasă! Poftă bună!

*îi mulţumesc surorii mele, Brânduşa pentru această reţetă; trebuie să recunosc că nu e meritul meu.

Cum apar hainele urâte?

Poate că vi s-a întâmplat să treceţi pe lângă vitrina unui magazin şi să vă întrebaţi de unde Dumnezeu aduc oamenii ăia haine atât de kitsch-oase şi urâte şi total aiurea. Sau să vedeţi pe stradă femei, bărbaţi îmbrăcaţi extrem, dar extrem de hidos. Şi când zic "hidos" nu mă gândesc la hainele care nu sunt de firmă sau care nu sunt din mall. Mă refer la hainele a căror origine îmi este imposibil de identificat.
Ei bine, am stat şi m-am gândit şi mi-am dat seama că lucrurile sunt destul de simple. Hainele astea au nişte creatori gen Laurette, Simona Sensual sau Bianca Drăguşanu, care, în încercarea lor de a copia nişte piese de bază din creaţiile marilor designeri, eşuează în cel mai oribil mod cu putinţă. Pentru că nu au îndemânarea, talentul şi simţul esteticului să poată interpreta tendinţele propuse, nu reuşesc decât să facă nişte monstruozităţi care ar trebui interzise pe piaţă.
Da, înţeleg că nu toată lumea este preocupată de modă în mod voluntar, dar, decât să cumperi o asemenea piesă, de genul cămăşilor din satin, blugilor şalvar sau genţilor din piele de crocodil, mai bine alegi piese basic, care nu se demodează şi pe care nu ai cum să îţi iroseşti banii. Tricouri, maiouri, albe, negre sau nude pink, blugi drepţi, conici, închişi la culoare, cu talie medie, pantofi cu toc înalt culoare neutră,pală,tenişi,jachete boyfriend, cămăşi lejere din materiale fine(bumbac, mătase), eşarfe în culori închise sau foarte deschise, uni sau poate cu un imprimeu discret, rochie lungă, din jerse, să îţi pice bine pe tine oricâte kilograme ai slăbi sau te-ai îngrăşa, sandale joase, fără multe detalii, simple, maro,nude sau negru, flip-flops, o geantă maxi, dar şi un plic care să se asorteze hainelor din garderobă şi accesorii cât mai simple şi mai fine.