In particular ...

Nu mi-au placut niciodata generalizarile. Nici in moda, nici in orice altceva. Nu toti barbatii sunt porci, nu toate femeile inseala, nu toata lumea care se imbraca bine are multi bani, nu toate femeile frumoase sunt proaste si as putea continua lista la nesfarsit. Nici in fashion nu poti generaliza. Desi majoritatea hainelor se gasesc in mai mult de un exemplar, foarte putine modele fiind unicat, asta nu inseamna ca se adreseaza tuturor.

Daca ar fi dupa mine, nu ar trebui sa existe replica "in general". Oamenii sunt extrem de diferiti chiar atunci cand par ca sunt la fel. Nu poti da sfaturi generale atunci cand vine vorba de stil, de haine care se potrivesc, de atitudine. Chiar daca doi oameni sunt identici, fizic vorbind, nu le poti da aceleasi sfaturi stilistice. Pentru ca nu au aceleasi opinii, nu se invart in aceleasi cercuri sociale, nu se simt bine in acelasi tip de haine. De aici se trage si sfatul meu ca trend-urile nu trebuie luate ca atare, nu trebuie urmarite pas cu pas, pentru ca, practic, ele ofera o viziune generala asupra modei actuale. Iar misiunea noastra este sa o particularizam pentru fiecare in parte.

Daca intampinati greutati, nu ezitati sa mai imi trimiteti mail-uri la fashiondictatorship@yahoo.com. Le citesc si raspund negresit! Succes!

Forget the price tag...?

Ascultam melodia "Price tag" a lui Jessie J, care,by the way, canta bestial!, si ma gandeam ce rol important au banii in viata omului. Omoram pentru ei, ii cantam, ii imprumutam, ii dorim, muncim ca nebunii pentru bani, trecem peste prietenie, familie, iubire pentru ei, facem absolut orice atunci cand vine vorba de bani. Se zice ca banii nu aduc fericirea, dar o intretin. Banii nu au nici o legatura cu fericirea adevarata. Fericirea pe care o simti in tine, nu pe tine. Da. Banii cumpara haine, mancare, platesc chirie, facturi, ajuta pe altii. Dar devin pretextul multor neputinte. Exista credinta populara autohtona ca romanii se imbraca prost pentru ca nu au bani. Ceva mai gresit nici ca se putea spune. Nu ai nevoie de bani multi ca sa iti cumperi haine care sa ti se potriveasca. Romanii sunt snobi si inca se refac dupa lipsurile comunismului. Merg pe principiul : daca ai, atunci sa se vada!

Poate cateodata e bine sa ne oprim din lupta asta pentru a obtine cat mai multi bani, pentru ca niciodata nu o sa fie indeajuns, iar viata trece cand nici nu te astepti. In materie de haine, tot timpul principiul "simple is the best" a functionat...a se intelege prin "simple" si ocolirea brand-urilor high-class si alegerea unor variante mai ieftine: second-hand-uri, mini-prix-uri, outlet-uri, targurile vintage si asa mai departe.

Intalnirile cu Vasas

Ferencz Vasas este un designer mai putin cunoscut, foarte targetat si pe gustul a unui numar restrans de oameni. De fapt, este un creator. Un creator de jurnalisti punctuali, cu frica de plagiat si foarte atenti la ce scriu pe hartie. Daca pana acum nu ti-am captat interesul sa afli mai multe despre acest newcomer si in acelasi timp veteran in ale modei jurnalistice, nu te astepta sa se intample asta pe parcurs. E vorba de rutina, nimic glamour, sclipirea e inlocuita de atmosfera aparent rigida din timpul seminariilor, iar qulelque-chose-ul e dat de comentariile misogine pe care le face. Dar deh, pentru cunoscatori, Vasas e o moda, un trend. Dar un trend pe care nu poti sa il adaptezi dupa propriul gust. Este take it or ... take it!

Un text "Jos palaria"

In fiecare joi, cand limbile ceasului anunta ora 16.00, inevitabilul se intampla. Seminarul cu Ferencz Vasas, profesorul de Genuri Jurnalistice de Agentie. Si cand spun ora 16.00 , asta inseamna nici un minut in plus sau in minus. Mai rau ca un ceas desteptator, tine cont de orice secunda care trece. Asta e prima regula pe care o inveti, fara sa vrei, atunci cand mergi la primul seminar cu el. Daca l-ai vedea pe strada, nu ai zice ca este un profesor aparent temut la Facultatea de Jurnalism si Stiintele Comunicarii. Este un barbat rotofei, cu burta pe masura varstei de 74 de ani, chelie, ochelari si o statura dreapta, de neclintit. Nu ii place moda sau asa sustine in fata studentilor, dar este mereu imbracat fara nici o greseala. Asortat, accesorizat cu o cravata ce aduce acel „je ne sais quoi” tinutei, haine potrivite pentru silueta lui, dar nicidecum haine de batran. Nu ai cum sa ii gasesti cusur. Nici in felul cum se imbraca, nici in felul cum vorbeste, nici in felul in care te corecteaza sau te injura. Este ungur, dar stie limba romana mai bine decat o stie un roman sadea. Este organizat, are dosare, dosarele in care isi aseaza lucrarile, temele, referatele. Nu pierde, nu incurca, nu greseste nimic. Niciodata.

Primul contact l-am avut in anul 1, proaspat ajunsa in capitala, la facultate. Test de cultura generala in primul seminar, interogarea fiecarui student si mistoul aferent fiecarui raspuns timid, de licean. Nu eram obisnuiti cu un limbaj deocheat, cu o atitudine incisiva, cu o gandire deschisa. Veneam de pe bancile liceului.

Desi are o capacitate intelectuala de invidiat, nu ne poate tine minte dupa nume, ci dupa poreclele pe care ni le pune. Din pacate sau din fericire, nu am avut nici o porecla in anul 1, pentru ca am fost internata si am lipsit de la majoritatea orelor, asa ca nu i-am ramas intiparita in minte in nici un fel. Insa acum, in anul 3, nu am mai scapat si mi-a pus rapid eticheta de „Modista”.

Acum, ori am mai crescut si nu mai are aceeasi atitudine fata de noi, ori suntem noi mai relaxati, fiind obisnuiti cu stilul lui, dar parca discutam altfel. Mistourile capata inteles, nu mai par a fi jigniri, radem si noi unii de altii. Parca masca de batran rau, nesuferit, arogant si nepasator a fost inlocuita de o masca de mosulet mistocar, care face glume siropoase si caruia ii place sa aiba de-a face cu tinerii. Dar cu tinerii isteti, nu pampalai.

Intalnirile cu Vasas sunt o experienta care te caleste si te formeaza. In veci nu am sa ma mai pot uita la colegul sau colega sa vad ce a scris, incerc mereu sa acord importanta detaliilor din jurul meu si ma informez atunci cand sunt intrebata lucruri pe care nu le stiu. Efectul Vasas.

O noua colaborare H&M...despre cine este vorba?

Dupa colaborari interesante si surprinzatoare intre H&M si Lanvin, Sonia Rykiel sau Jimmy Choo, cei de la H&M au anuntat de cine va fi creata urmatoarea minicolectie : bloggerita de origine suedeza Elin Kling ( http://www.elinkling.net/stylebykling/ ) . Dupa un an in care totul a fost tinut secret si in care s-a muncit pe branci, as putea spune, iata ca H&M include pentru prima data in grupul "guest-designer collaboration" o fashion bloggerita.

Colectia contine 9 piese vestimentare si 2 accesorii, aducand o nota de minimalism, lejeritate si un pic din stilul bohemian. Este o dovada vie a functionarii conceptului "less is more". Rezultatul? Simplitate, detalii minutios aranjate, finisaje cu aspect nefinisat, o colectie puternica, in care silueta si materialele sunt mai importante decat aranjamentul. Echilibrul intre latura dura, masculina si drapajele feminine, blandetea si catifelarea materialelor sunt elemente definitorii atat pentru H&M, cat si pentru Elin Kilng. Watch and enjoy!

The choice has been made!

And the winner is.... Emmanuelle Alt! Noua redactor-sef la Vogue Paris a fost numita Emmanuelle Alt, redactor-sef de moda de 10 ani la Vogue Paris. Xavier Romatet, presedintele Conde Nast France a ales-o in detrimentul Virginiei Mouzart, fashion editor la Le Figaro din 1996, pentru ca "Emmanuelle are capacitatea de a continua sa faca din Vogue Paris un lider mondial, dar si de a ii oferi ceva divers." Ea isi va intra in functie de la 1 Februarie 2011.

Looking forward to seeing her work!

Fashion film...top 3

CHANEL + Saint Tropez + Crazy people = FABULOUS LOVE!






Unisex ScienceFiction sensations + Gareth Pugh SS2011 + insanely marvellous soundtrack + Kristen McMenamy = Great Effect!!!




Acoustic love song + Burberry + Life in Film + Milan = Perfectly British!

Sănătos şi gustos

Am găsit pe un site dedicat femeilor o reţetă de mic-dejun foarte interesantă, gustoasă şi pe care ţin neapărat să o încercăm. Pentru dimineţile în care timpul nu este o problemă şi simţi nevoia de un mic răsfăţ pentru tine şi cineva drag. Sau doar pentru tine.

French Toast

Ai nevoie de:
- 8 felii de pâine integrală
- 4 linguri de cremă de brânză simplă
- 4 linguri de gem de portocale (de preferinţă; dar poţi să foloseşti şi de caise, de exemplu)
- 2 ouă mari şi încă 2 albuşuri
- sucul de la o portocală
- 1 lingură de extract de vanilie (sau un pliculeţ de zahăr vanilat)
- 1 cană şi jumătate de fulgi de porumb
- 1 sau 2 linguri de ulei vegetal
- 1 sau 2 linguri de unt nesărat
- opţional, două linguri de zahăr pudră

Cum se face:
1. Unge patru dintre feliile de pâine cu crema de branză şi celelalte patru cu gem, apoi combină-le pentru a face sandvişuri.
2. Într-un vas, amestecă cu un tel ouăle, albuşurile, sucul de portocala şi vanilia. Zdrobeşte în pungă fulgii de porumb, apoi pune pe o farfurie firimiturile.
3. Trece fiecare sandviş întâi prin amestecul de la pasul anterior, apoi prin cerealele zdrobite.
4. Într-o tigaie, încălzeşte câte o lingură de ulei şi una de unt la foc mediu. Adaugă sandvişurile pe rând şi lasă-le la prăjit până când exteriorul este auriu (cam 3-4 minute; mai adaugă unt şi ulei, după nevoie).
5. Scoate sandvişurile pe o farfurie acoperită cu un şerveţel de hârtie, lasă-le să se răcească şi, opţional, presară zahăr pe deasupra. Poftă bună!

Sursă: www.121.ro

"Stilul meu este mai mult vintage asa..."

Deunăzi, vorbind cu o amică despre una, despre alta, despre haine, despre magazine, mi-a aruncat o bombă: "Ehh fată, eu ştiu de ce ţie nu prea îţi place cum mă îmbrac, stilul meu este mai mult vintage aşa. Nu îmi cumpăr numai haine de firmă, majoritatea le am de prin mall, de prin magazinaşe din astea mici, aşa, care nu prea au legătură cu moda". În secunda 2 mi s-a ridicat părul proaspăt epilat de pe mâini. Aşadar, trebuie să îi mulţumesc nemijlocit donşoarei, (a cărei identitate este irelevantă, sunt sigură că sunt mai multe ca ea) pentru ideea acestei postări.
În primul rând, prima greşeală strecurată este aceea că vintage nu este un stil. Nu există stilul vintage, există doar haine şi accesorii vintage. Există stilul retro, termen care este deseori folosit greşit, fiind înlocuit cu altele de genul : clasic, învechit,bătrânicios şi chiar vintage. Dacă este să ne luăm după definiţia din dicţionar, cuvântul retro îşi încrucişează semnificaţia cu termenii mai sus folosiţi, însă, în mod particular, în materie de modă, înţelesul capătă o valoare mai personalizată. Aşadar, stilul retro se potriveşte celor melancolici, care tânjesc după o perioadă din trecut, care, prin intermediul hainelor şi accesoriilor, vor sa rememoreze anii din urmă. Asta înseamnă retro, de fapt. A alege haine care se încadrează în tendinţele unor ani ce au trecut. Hainele pot fi nou-nouţe, dar modelul poate fi retro. Eh, asta nu se aplică în cazul hainelor vintage. Ele se caracterizează prin vechime. Adică, mai pe româneşte, sunt haine second-hand, dar care pot fi încă purtate. Din această cauză nu poţi spune că ai un stil vintage, pentru că se referă la calitatea şi vechimea hainelor, nu la un anumit mod de asortare, combinare.
În linii generale, englezii numesc hainele fabricate înainte de 1920 antiques, iar pe cele fabricate între anii 1920-1980, vintage. Stilul retro curpinde piesele care aparţin unei anumite perioade trecute, dar fără a fi vechi sau purtate deja.

Sănătos şi gustos

Pentru că am spus că moda nu ţine doar de haine, o adevărată fashionistă trebuie să aibă un stil de viaţă cool, adică sănătos şi activ. Nu doar felul cum te îmbraci contează, ci şi felul în care arăţi pe sub haine. Celulita nu este admisă, aşadar excludem dulciurile, grăsimile, băuturile acidulate, pesimismul,răutatea şi hainele mulate :)) În schimb, aducem în lumina reflectoarelor legumele, fructele, apa plată, mişcarea, energia pozitivă, muzica, distracţia,hainele lejere.
La această micuţă rubrică, "Sănătos şi gustos", voi posta câte o reţetă simplă, pe care să o puteţi face acasă şi care nu îngraşă, dar este demenţial de gustoasă. Puteţi să îmi trimiteţi şi voi câte o reţetă proprie sau împrumutată(chiar vă rog) , iar eu o voi posta cu cea mai mare plăcere. Nu ţineţi doar pentru voi ponturile! Send me to email!
Eu personal sunt înnebunită după paste. Aşa că vă propun o reţetă simplă de Penne cu sos de roşii.
Pentru o singură porţie se folosesc 100 gr penne, 2 roşii, 3-4 căţei de usturoi, o lingură de ulei de măsline, cimbru, oregano, piper alb,negru,roşu,sare.
Penne-le se fierb intocmai cum scrie pe ambalaj, în apă clocotită cca 8-10 min. Într-o tigaie se pune lingura de ulei de măsline, în care se va căli usturoiul tăiat mărunt. În momentul în care usturoiul capătă o nuanţă de caramel, se adaugă roşiile, care au fost decojite şi tăiate în prealabil. Peste acestea se adaugă condimentele. În funcţie de cât de fărâmiţate doriţi să fie roşiile, sosul se lasă mai mult sau mai puţin pe foc. Mie îmi place să îl las până ce roşiile devin aproape o pastă, dar încă li se mai simte componenţa. Altora le place să simtă roşia întreagă, aşa că lasă sosul mai puţin pe foc. Penne-le şi sosul se pun într-o farfurie şi se servesc pe îndelete.
O reţetă simplă, deloc costisitoare, dar foarte gustoasă! Poftă bună!

*îi mulţumesc surorii mele, Brânduşa pentru această reţetă; trebuie să recunosc că nu e meritul meu.

Cum apar hainele urâte?

Poate că vi s-a întâmplat să treceţi pe lângă vitrina unui magazin şi să vă întrebaţi de unde Dumnezeu aduc oamenii ăia haine atât de kitsch-oase şi urâte şi total aiurea. Sau să vedeţi pe stradă femei, bărbaţi îmbrăcaţi extrem, dar extrem de hidos. Şi când zic "hidos" nu mă gândesc la hainele care nu sunt de firmă sau care nu sunt din mall. Mă refer la hainele a căror origine îmi este imposibil de identificat.
Ei bine, am stat şi m-am gândit şi mi-am dat seama că lucrurile sunt destul de simple. Hainele astea au nişte creatori gen Laurette, Simona Sensual sau Bianca Drăguşanu, care, în încercarea lor de a copia nişte piese de bază din creaţiile marilor designeri, eşuează în cel mai oribil mod cu putinţă. Pentru că nu au îndemânarea, talentul şi simţul esteticului să poată interpreta tendinţele propuse, nu reuşesc decât să facă nişte monstruozităţi care ar trebui interzise pe piaţă.
Da, înţeleg că nu toată lumea este preocupată de modă în mod voluntar, dar, decât să cumperi o asemenea piesă, de genul cămăşilor din satin, blugilor şalvar sau genţilor din piele de crocodil, mai bine alegi piese basic, care nu se demodează şi pe care nu ai cum să îţi iroseşti banii. Tricouri, maiouri, albe, negre sau nude pink, blugi drepţi, conici, închişi la culoare, cu talie medie, pantofi cu toc înalt culoare neutră,pală,tenişi,jachete boyfriend, cămăşi lejere din materiale fine(bumbac, mătase), eşarfe în culori închise sau foarte deschise, uni sau poate cu un imprimeu discret, rochie lungă, din jerse, să îţi pice bine pe tine oricâte kilograme ai slăbi sau te-ai îngrăşa, sandale joase, fără multe detalii, simple, maro,nude sau negru, flip-flops, o geantă maxi, dar şi un plic care să se asorteze hainelor din garderobă şi accesorii cât mai simple şi mai fine.

Ce se mai poartă toamna asta?

Oricât de mult am încercat să amân prezentarea tendinţelor toamnă/iarnă 2010-2011 dorind să lungesc cât de mult posibil vara, iată că nici măcar ultimii nostalgici, care mai speră încă la un bronz târziu de toamnă, nu mai pot împiedica acest lucru.


Exact când aveam senzaţia că nu se mai pot inventa combinaţii cool de cuvinte şi de stiluri precum retro-chic, boho-chic, retro-urban&Co. , sezonul acesta am avut parte de o surpriză. Se poartă urban-country, adică un soi de "Natura întâlneşte oraşul" din reclamele Dorna. Tweed-urile, carourile şi toate motivele etnice sunt în mare vogă acum, dar modelate în siluete cât mai subţiri, cât mai sexy, conturând un look urban.
Designeri propuşi : Jil Sander, Chanel, Christian Dior, DKNY, Aquilano.Rimondi



A venit timpul să lăsăm deoparte jachetele biker din piele şi colanţii mulaţi, pentru că este momentul de apogeu al feminităţii, în care stilul anilor 50 este iar în vogă. Talie vizibil subliniată, decolteu generos, dar nu vulgar, fuste pline, care se unduiesc în jurul corpului, feminitate şi sex-appeal.
Designeri propuşi: Prada, Nina Ricci, Jason Wu, Oscar de la Renta, Tommy Hilfiger, Louis Vuitton



Dacă tot urmează să înceapă şcoala, cu profundă admiraţie şi cu plăcere vă spun că Şcolăriţa is back in business! O uniformă chic, urbană care o să te facă să arăţi şi să te simţi ca o adolescentă. Pentru a nu te confunda cu o liceancă, finisează look-ul cu nişte tocuri foarte înalte, ciorapi coloraţi sau şosete care se întind până deasupra genunchiului, o geantă supradimensionată sau, dimpotrivă, un plic minuscul, orice nu ţi se permitea să adaugi uniformei atunci când erai la şcoală. A sosit clipa dulce a răzbunării!
Designeri propuşi: Miu Miu, Proenza Schouler, Rochas, Christopher Kane, Erdem, Versus



Vine frigul, aşa că mă bucură să ştiu că puloverele din lână ale mamei vor fi în trend. Ce e şi mai cool este că puloverul poate fi purtat ca rochie, încins în talie cu o curea vintage, accesorizat cu o pereche de boots şi o geantă din piele tocită şi obţii un look fresh şi foarte în trend. Sau poţi opta pentru un look a la Chanel, pentru anotimpul rece, care a înlocuit boots-urile cu cizmele de blană şi geanta din piele cu o geantă din blană. Rămâne la decizia ta care variantă ţi se potriveşte.
Designeri propuşi: Carolina Herrera, Chanel, Prada, Missoni, Chloe



Lungimea fustelor devine dramatică, atingând pământul şi chiar, de cele mai multe ori, având o trenă scurtă. Per total, look-ul este de impact si foarte confortabil, completat de puloverul despre care vorbeam mai sus.
Designeri propuşi: Louis Vuitton, Marc Jacobs, Dries van Noten, Michael Kors, Richard Chai Love



Că tot ziceam de lână, a venit şi vremea blănurilor, altă piesă foarte practică în acest sezon. Cu mâneci sau umeri supradimensionaţi, buzunare spaţioase sau glugă, sunt foarte in în anotimpul rece.
Designeri propuşi: Chanel, Valentino, Fendi, Balenciaga, Derek Lam, Roberto Cavalli



Catifeaua este materialul statement toamnă-iarnă 2010-2011. Nu îmi place, nu sunt de acord, dar designerii o propun. Rochii, costume din catifea. Atât şi nimic mai mult.
Designeri propuşi: Alexander Wang, Giorgio Armani, Ralph Lauren, Dolce&Gabbana, Altuzarra



O altă propunere cu care nu sunt de acord pentru acest sezon sunt penele. Pe fuste, genţi, rochii, jachete, fluturând peste tot. Aveţi grijă să nu vă luaţi zborul!
Designeri propuşi: Lanvin, Gucci, Alberta Ferretti, Vera Wang, Givenchy, Marchesa



Pantalonul este mai feminin, cu tăietura boot-cut, fără tăieturi, fără drapaje, fără artificii, doar o formă simplă, care lungeşte vizibil piciorul şi lasă la vedere un pic din pantof.
Designeri propuşi: Balmain, Gucci, Emilio Pucci, Bottega Venetta, Rochas, Prabal Gurung



Capa este newcomer-ul din acest sezon. Un trench mai amplu, mai voluminos, cu tăieturi ciudate, dar extrem de feminine. Simplitatea formelor, lipsa accesorizării combinate cu materiale fine, dar călduroase precum pielea întoarsă sau blăniţa scurtă completează orice ţinută în anotimpul rece.
Designeri propuşi: YSL, Celine, Alexander Wang, Christian Dior, Giambattista Valli, Stella McCartney



Jachetele masculine nu dispar din garderobă, ci doar se schimbă materialele din care sunt făcute. Pielea este înlocuită cu pielea întoarsă şi cu blăniţa scurtă.
Designeri propuşi: Burberry Prorsum, Ralph Lauren, Miu Miu, Hermes, Reed Krakoff



După părerea mea, sezonul acesta se caracterizează prin simplitate şi chicness (dacă pot să zic aşa). Fără volane, fără pliseuri, zorzoane, detalii în exces, printuri, motive, modele. Se poartă hainele simple, curate, minimaliste, reduse către perfecţiune.
Designeri propuşi: Celine, Stella McCartney, Marni, Calvin Klein Collection, Narciso Rodriquez, Akris



Maletele în culori îndrazneţe, gulerele înalte la jachete sau trench-uri, maxi rochiile, stilul militar sunt alte elemente ce nu lipsesc din trendboard-ul sezonului. Călduroase, sexy şi foarte practice, cizmele ce trec de genunchi sunt o piesă de bază iarna aceasta. Pentru cele care au simţul esteticului si al cromaticii, există o propunere îndrazneaţă : poncho-urile!

Be There!!!

Sambata, 26 iunie, la Marul de Aur ( fosta terasa PAT), Calea Victoriei nr. 163, are loc editia de vara a targului de fashion&vintage, Absolutely Fabulous.

Organizat de Diana Enciu si Alina Tanasă pentru fashion addicts, vintage lovers si fabulous women, evenimentul reuneste – cu sprijinul Marul de Aur, Avon Romania, libraria Diverta, Demmers TeeHaus si City Shop - tineri designeri romani, top vintage stores, top accessories designers si jewelery designers, pentru ca nimic nu se compara cu o zi de shopping in aer liber, la un pahar de ceai cu gheata, intr-un spatiu care te va duce cu gandul la un fashion picnic in Hamptons sau Provance alaturi de prietenele tale shopaholice.

Si pentru ca un shopping session nu ar fi fost de ajuns pentru a te simti fabulos, “Absolutely Fabulous Fair” te provoaca la “citit”.

Ti s-a pregatit un colt racoros si ultra chic, cu fotolii cool de la Photoliu.com si cu sute de carti din care sigur vei avea ce alege. Sub sloganul “Read and be Fabulous” pe blogul www.absolutelyfabulous-cupcake.blogspot.com vor fi postate fotografiile in care TU vei fi cea care promoveaza CITITUL!

La plecare fiecare vizitatoare va extrage un bilet castigator. ATENTIE! Nu exista biletele necastigatoare! In functie de cat esti de norocoasa poti castiga produse Avon Cosmetics, genti de la ALDO, carti de la Diverta, o palarie de la City Shop, un tricou LKIT sau un set de ceai de la Demmers TeeHaus.

La eveniment vor participa Evintage, La Chatterie, Vintage Boutique, 3127bags by Oana Lazar, Italian Vinatege, Tricouri Antante, Modamaniadesign, Sincolors, Pixie Shoes, Femele, Atelier Aiurea, FE[MALE], Buy Hand, Alice in Vintegeland, Mihaela Cretescu, Haine vintage, Iuliana Rosca, Alexandra Calafeteanu, Rue de Trucs, Lkit T-shirts, Mon Jardin, Vintage Deco si multi altii.

Come and be fabulous @ Absolutely Fabulous Fair!

FASHION&VINTAGE FAIR

26 iunie // 11:00-19:00 // Marul de Aur // Calea Victoriei nr. 163

Via Styleshine.ro

Sex and the City .. 2

Cufundată în fotoliul moale de piele al sălii de cinema,

așteptam entuziasmată premiera celui de-al doilea film Sex and
the City. Fiind un mare fan al fetelor și al conceptului, nu am
luat în seamă criticile negative aduse înainte de premieră.
Evident, publicul era majoritar feminin, doamne și domnișoare
fashioniste și mai puțin fashioniste, gata să comenteze și să
savureze pățaniile femeilor devenite istorie.

După calupul de reclame printre care am sesizat și alte filme
demne de notat în lista must be seen, aud coloana sonoră care
îmi face pielea de găină: In New York, Concrete jungle where
dreams are made of, There's nothing you can't do,Now you're in
New York, These streets will make you feel brand new, The lights
will inspire you,Let's hear it for New York, New York, New
York.... Deja mă teleportasem în atmosfera casual rich și, după
ce fiecare prietenă își stabilise rolul care i se potrivește,
mi-am luat în primire statutul adjudecat, oferit de personajul
Carrie. O jurnalistă freelancer, obsedată de pantofi și fashion,
căsătorită cu bărbatul pe care l-a vânat atâtea amar de episoade
și prietenă fidelă a altor trei doamne independente și moderne.
Acțiunea filmului nu o să o povestesc pentru că vă invit să
mergeți la film. Contrar impresiei pe care mi-a lăsat-o și a
criticilor dure pe care le-a primit și încă le primește, Sex and
the City este un concept al femeii moderne, este mai mult decât
un film, este relaxarea fiecărei femei în parte, un conglomerat
de stil, modă și atitudine.

Impresia pe care mi-a lăsat-o filmul nu este una extraordinară, pot spune cu mâna pe inimă că serialele erau mult mai reușite, și chiar primul film a fost mai de succes. Continuarea nu a făcut decât să ducă în jos așteptările mari pe care le aveam cu toatele. Dar, contrar gustului amar, am găsit imediat și partea bună a situației. Este un film care mișcă în tine, ca femeie, ambiția, dorin?a de a te afirma, de a spune tot ce ai pe suflet, de a te exprima liber prin intermediul hainelor. Samantha îți arată că vârsta nu este niciodată un impediment în calea fericirii tale, Miranda nu te lasă să fii călcată în picioare în drumul spre o carieră reușită, Charlotte îți demonstrează că nu trebuie să uiți de tine, chiar dacă ai o familie, iar eu, adică Carrie, te învață să fii mereu sinceră, să lupți pentru ce îți dorești și să fii mereu conștientă de ce ai.



Dar toate femeile știu că, pe lângă încurcăturile în care intră
sau situațiile pe care le creează, cele patru protagoniste au
devenit cunoscute și pentru pasiunea pentru modă. Și în Sex and
the City 2 acest lucru a fost vizibil. Numai că de data asta a
fost la un alt nivel. Mult mai jos. Au fost câteva piese care
mi-au plăcut, dar, în general, peisajul vestimentar mi s-a
părut kitschos. A fost vizibil o reclamă la adresa Christian
Dior, Christian Louboutin,Halston, Prada, Alexander Wang and others, și,
de asemenea, publicitate masivă orașului Abu Dhabi, cu alte
cuvinte, Orientului Mijlociu. Deh, eu înțeleg că arabii erau
singurii care ar fi putut acoperi toate cheltuielile hainelor și
accesoriilor bling bling în momentul crizei, dar parcă totul e
prea pe față.


Mi-au plăcut mult ținutele pe care Carrie le
poartă în casă, ținuta de la începutul filmului, cu rochița albă Halston
și pantofii aurii Louboutin (care nu prea sunt de zi), rochia
roz pe un umăr, rochia portocalie cu care se plimbă pe plajă,
rochia verde cu care se încheie filmul și poate doar tricoul
Dior cu fermoarul la vedere (în stil Lanvin). Aah și pantofii
Mirandei, în care apare la început, atunci când se întalnesc
ele, probabil tot Louboutin. Și cam atât. Restul vestimentației
nu poate fi caracterizată decât printr-un singur cuvânt: kitsch.
Păcat/ Mă așteptam la mai mult. Am înțeles că hainele au trebuit
să fie în ton cu tema filmului, dar mi s-a părut prea exagerat.
Prea mult auriu, cercei prea mari, prea mult satin, prea
colorat, prea împopoțonat, prea not Sex and the City.
All in all, rămân un fan al fetelor și cred cu tărie în Carrie a
mea, așa cum și celelalte milioane de Carrie cred în ea, și în
Samantha, și în Miranda, și în Charlotte, și în Patricia Field
(care este responsabilă cu styling-ul din film).




L-am văzut dejade 2 ori la cinema și țin să îl văd la toate cinema-urile la
care rulează. Pentru că mă face să mă simt bine și să îmi văd
viitorul(al meu și al celorlalte trei prietene care cred în
asta). Vă invit să gustați puțin din mixul chic al vieții de
Manhattan.

We don't need no education...

Adesea se spune că a te şcolariza este esenţialul vieţii ăsteia şi, că, fără studii eşti un neica nimeni. Se aplică oare şi artiştilor? Asistam deunăzi la o discuţie în contradictoriu între două persoane, artiste fiind sau, mă rog, una mai artistă decât cealaltă; una susţinea că, spre exemplu, ca designer trebuie să faci o şcoală ca să prinzi tehnica, să ştii cum şi cât să adaugi, de unde să începi. Cealaltă contracara cu ideea că, odată ce ai intrat în sistemul şcolar, ideile şi pornirile jucăuşe şi nonconformiste îţi dispar, deci, tehnica şi modul practic de lucru trebuie să le înveţi singur, din greşeli şi din experienţă, nicidecum din şcoală.
Acum eu vin şi întreb: care dintre ele are dreptate? Eu, una, dacă stau şi mă gândesc, nu pot să mă pun de partea niciuneia, pentru că amândouă au dreptate. Da, ai nevoie de şcoală ca să te diferenţiezi de ceilalţi neştiutori în domeniu şi ca să fii evaluat de profesorii cu mai multă experienţă, dar, în acelaşi timp, rigorile sistemului te vor închista, te vor învăţa să gândeşti în anumiţi parametri, să foloseşti anumite tehnici, fără să îndrăzneşti mai mult. Acum, depinde şi de domeniul despre care vorbim. A fi artist, a crea cere o mare doză de talent, pe care poţi să o laşi în stare naturală, brută să se exprime liber sau poţi să îi dai o anumită formă prin mersul la şcoală. Dar dacă vorbim de alte domenii, şcolarizarea este esenţială, la fel cum este şi integrarea în sistem. A gândi în carapace este câteodată un lucru care ajută, care duce, într-un mod sau altul la evoluţie, pentru că nu implică nici un fel de greşeală. Dar... se spune că din greşeli înveţi.
Deci ....cum e mai bine?

Moda la români

Cine spune că nu se poate, se înşală amarnic. Am dovada clară că şi românii pot fi trend-setteri şi pot avea ceva de zis. E foarte adevărat că acest stil inovator este ţinut departe de ochii lumii, ai publicului larg şi nu oricine îşi permite să îşi achiziţioneze o piesă de designer, fie el român. Din ce motive, nu îmi dau seama.
Corina Vlădescu este una dintre tinerele speranţe în moda de lux românească. Aşa-i că nu vă spune multe numele ei? Asta pentru că e prezentă mai mult pe podiumurile din afară, spre mândria, dar şi spre ruşinea noastră, în acelaţi timp. E şi normal, pe de o parte, şi nu vă condamn pentru faptul că poate nu vă sună nici un clopoţel atunci când auziţi numele ei, pentru că, deh, la noi se promovează adevăratele "valori" în lumea modei, precum Cătălin Botezatu, Laurette, Simona Sensual şi alte nume cu rezonanţă care nu îmi vin în minte acum.
Păi cred că a venit momentul să aflaţi mai multe despre această tânără talentată, care a absolvit Universitatea de Artă şi Design Bucureşti, secţia Fashion Design şi deţine un master în Fashion. În 2008, după ce întreaga colecţie de diplomă i-a fost cumpărată, a decis sa înceapă sa creeze sub noul său brand, Corina Vlădescu, devenit un brand de lux. De atunci şi până în prezent, a avut o evoluţie impresionantă: fashion assistant pentru Madonna, creatoarea costumelor pentru turneul din 2009 al cântăreţei Roisin Murphy şi pentru Opera Naţională, mai precis pentru spectacolul Lacul Lebedelor.
Şi-a prezentat colecţiile mai mult în străinătate decât în ţară şi pentru asta merita numai felicitări. Aşadar, după cum urmează :
- colecţia toamnă/iarnă 2009/2010 a prezentat-o la Oxford Fashion Week, printre designeri ca Alexander McQueen, Marithe et Francois Girbaud.
- colecţia primăvară/vară 2010 a fost prezentată la Who's Next Paris, în cadrul unui salon de pret a porter; aceeaşi colecţie a făcut parte din show-ul Rendey-Vous Paris- The Faces of Contemporary Fashion, printre designeri precum Richard Nicoll, Alexandre Herchovith şi Peter Pilotto;
- a prezentat propriul show de modă în Gaia Boutique Club din Bucureşti, cu aceeaşi colecţie;
- colecţia toamnă/ iarnă 2010/ 2011 a fost parte din show-ul Who's Next Paris din ianuarie 2010 şi din show-ul Săptămânii de Modă din Atena din martie;
Anul 2010 o va găsi pe Corina prezentându-şi colecţia haute-couture la Oxford Fashion Week în mai şi colecţia primăvară/vară 2011 la Munich Fashion Week, în august 2010;
Deci uite că se poate. Se poate să fii serios şi consecvent şi să îţi doreşti cu adevărat ceva. Românii nu sunt deloc paraleli cu domeniul fashion-ului, aşa cum poate crede lumea, ci chiar au idei demne de pus în aplicare. Numai că mass-media ar trebui să cultive un pic mai mult gustul audienţelor şi să nu le mai hrănească nevoia de kitsch.
În continuare am ataşat un filmuleţ care prezintă ultima ei colecţie, toamnă/iarnă 2010/2011. Ce părere aveţi? Se explică de ce este mult mai promovată în afară sau se merge pe principul că tot ce arată altfel, este bine primit de străini? Enjoy!

Vogue....du Paris

E preferata mea. Asta e. Revista mastodont care dă tonul în tot. Social, modă, cultură, stil, timp liber, orice. Visez la clipa în care ea va păși pe scena revistelor de modă din România, dându-le clasă. Parcă o și văd pe Wintour cu celebrii ei ochelari de soare purtați tot timpul coborând din avion într-o ținută impecabilă Chanel și ignorând toți trepădușii care se grăbesc să o pupe în dos. Dar deh, scena modei românești este prea mică pentru o asemenea apariție. La noi încă predomină cocălărimea și en-gros-ul, cu zeci de ținute identice. Am pentru voi, cele și cei care înțelegeți ce înseamnă Vogue, dar și pentru cei care acum descoperă acest fenomen, pictorialele prezente în numărul din luna mai în Vogue Paris(că tot am vorbit de moda pariziană mai jos). Și să îmi spuneți cam cu câți ani în urmă ne situăm noi la capitolul reviste de modă, pictoriale care apar în revistele de modă și editori care aranjează materialele ca să iasă produsul finit.

1. În primul pictorial apar Daria Werbowy și Francesco Vezzoli. Știu, nu vă spune nimic numele lor. Ei bine, aflați că domnișoara Daria este una dintre cele mai bine cotate modele din lume. În 2007, Forbes a făcut un clasament al celor mai bine plătite modele, iar Daria a ieșit pe locul 9, câștigurile ei din iunie 2006 până în iunie 2007 fiind de 3,5 milioane de dolari. Ehh , ce spuneți de asta? Parcă, parcă ați vrea să aflați mai multe despre ea. Deține un record, acela de a fi deschis și închis cele mai multe prezentări de modă într-un singur sezon. Pentru cei care sunt în domeniu, Daria e mai ales cunoscută din campaniile Lancome, și nu numai. În 2000, Vogue Paris a declarat-o pe modelină una dintre cele 30 top-modele ale lumii. E ceva, nu? E, de asemenea, al doilea model canadian care are o stea pe Canadian Walk of Fame, după Linda Evangelista. A prezentat cam pentru toate brand-urile de lux din lume, printre care Prada, Chanel , Yves Saint Laurent, Pepe Jeans, Louis Vuitton, Missoni, Versace, Hermes, Valentino, Roberto Cavalii și alții. Și acum să vedem de ce este așa de dorită această modelină atât de tare și de ce se dau bani grei pentru ca ea să apară pe podium. Enjoy!


















Iar Francesco Vezzoli este un artist italian, încă nu imi este bine definită în minte cu ce se ocupă el mai exact, dar asta mai puțin contează. În cazul de față, contează imaginile și ce exprimă ele.



2. Tot în numărul din mai al aceleiași mult discutate reviste apare și Natasha Poly, un alt supermodel care face parte din acele minunate 30 modeline ale lumii. Și ea este una dintre cele care se poate lăuda cu apariții spectaculoase pe coperta revistei Vogue Paris, chiar de două ori, cu numeroase prezentări pentru nume mari precum Louis Vuitton, Gucci, Lanvin, Dolce&Gabbana, Nine West, Victoria's Secret, Versace, Alexander McQueen, Chanel, Balenciaga și alții. Vă plictisesc dacă vă mai spun ce activitate profesională are fata asta și pentru cine și pentru câte super-reviste a pozat. Oricum, ați înțeles ideea. Hai să o vedem și pe Natasha cum este ea prezentată în Vogue Paris-mai 2010.Enjoy!























Și ceea ce ador cel mai mult la pictorialele astea este că nu există nici un push-up, nici un botox, nici un silicon, nimic nelalocul lui. Femeile pot fi sexy, sălbatice, frumoase, interesante, atrăgătoare, porno și fără toate atașamentele astea. Ideea stă numai în atitudine. Ca atare că nici outfit-urile nu sunt cine știe ce puse la punct. Și de-asta nu vine Vogue în România.Și de-asta modelele noastre nu pot ridica nasul la rangul celor care apar în Vogue. Pentru că nu avem atitudine. La noi încă mai funcționează mintea siliconată.